Sari direct la conținut

Science Report: Noile mesaje pe care le vom trimite în spațiu ar putea fi de-a dreptul patetice ● Japonia va lansa o misiune spațială care să rezolve definitiv misterul lunilor lui Marte ● Secretul care stă în spatele Marelui Zid Chinezesc și al conservării sale

HotNews.ro
discul de aur Voyager, Foto: DETLEV VAN RAVENSWAAY / Sciencephoto / Profimedia
discul de aur Voyager, Foto: DETLEV VAN RAVENSWAAY / Sciencephoto / Profimedia

​Noile mesaje pe care le vom trimite în spațiu ar putea fi de-a dreptul patetice ● Japonia va lansa o misiune spațială care să rezolve definitiv misterul lunilor lui Marte ● Secretul care stă în spatele Marelui Zid Chinezesc și al conservării sale

Noile mesaje pe care le vom trimite în spațiu ar putea fi de-a dreptul patetice

Este binecunoscut faptul că sondele Voyager (1 și 2) conțin câte o copie identică a unui disc de aur pe care un comitet condus de Carl Sagan a imprimat ceea ce a crezut că este exponențial pentru specia umană și pentru ce am avea de transmis altor civilizații. Fragmente din cele mai frumoase compoziții muzicale, un salut în 55 de limbi, sunete din natură, plus indicații pentru cum s-ar putea ajunge pe Terra.

Este practic, un mesaj similar celor lăsate de marinari în sticle pe care le lăsau în derivă, căci nu avem nicio garanție că vor fi găsite vreodată de cineva. Ce este cert este faptul că și dacă vor ajunge în vreun sistem solar în care există o civilizație capabilă să citească informațiile de pe discul respectiv, noi nu vom mai fi pe Terra de multă vreme.

Un grup format din cercetători din mai multe țări, printre care SUA, China, Marea Britanie, Australia, Africa de Sud șamd, a publicat recent un articol în revista de specialitate AGU Earth and Space Science. Iar specialiștii de acolo propun să trimită și alte mesaje în spațiu, în ideea că vor fi găsite totuși de cineva, Doar că mesajul ar fi puțin diferit față de cel al lui Carl Sagan.

În numele unor intenții onorabile, de a împărtăși cunoștințe, emoții și aspirații, oamenii de știință cred de cuviință că ar fi indicat să inserăm acolo și mesaje privind partea mai puțin plăcută a omenirii. Astfel, pe lângă o poveste a evoluției vieții, ei vor să insereze și lecții despre istoria umanității, de la origini la prezent, cu războaiele și toate relele pe care le-au făcut semenii noștri. Apoi, să insereze inclusiv posibile cauze ale extincției speciei noastre.

Cum vor insera toate mesajele astea pe un singur disc? Printr-un dispozitiv de stocare capabil să stocheze cantități uriașe de informațue digitală. Pentru orice eventualitate, va mai exista și un dispozitiv ceva mai simplu, sub formă de sul, pe care vor fi inserate imagini simple despre Terra și umanitate. Acesta din urmă pentru civilizațiile mai puțin dezvoltate, care nu au inventat computerul.

Acum, de ce ai trimite unor civilizații pe care, teoretic, ai vrea să le inviți la o întâlnire pașnică, informații despre cât de războinică este specia noastră și cât de capabilă de atrocități, asta nu pot să o explice decât cei care au făcut propunerea. Practic, e ca și cum ai povesti noului cuplu din vecini ce frumos e la tine acasă, cât de fain te cerți cu nevasta și ce scandaluri „très jolie” ies la voi în familie.

Japonia va lansa o misiune spațială care să rezolve definitiv misterul lunilor lui Marte

Phobos și Deimos, cei doi sateliți ai planetei Marte, se află în centrul unor dispute privind originea lor încă de când au fost descoperiți. O variantă spune că au fost capturați de Planeta Roșie. O alta spune că au fost produși în urma impactului cu corpuri cerești de mari dimensiuni. Niciuna dintre variante nu a reușit însă să fie general acceptată în mediul științific.

Pentru a rezolva această dispută, Japonia va lansa la 24 septembrie 2024 o misiune spațială cu numele „Martian Moon eXploration” (MMS), ocazie cu care va fi testat și noul model nipon de rachetă H-3. Dacă totul funcționează conform planului, racheta va intra pe orbita marțiană în 2025, apoi pe orbita lui Phobos, pentru ca o sondă să fie trimisă pe suprafața satelitului pentru a colecta mostre de sol. Se extimează că mostrele vor ajunge în Terra în anul 2029.

Misiunea va fi o reeditare la scară amplă a unei alte reușite prin care Agenția Spațială Japoneză (JAXA) a reușit să aducă pe Terra mostre de la asteroidul Ryugu. Apoi, dacă se dovedește că mostrele de sol prezintă o compoziție chimică similară cu cea a solului marțian, atunci devine cert că ipoteza impactului este cea adevărată. Mai mult, va oferi șansa cercetătorilor de a studia cel mai primitiv material marțian.

O altă întrebare la care va încerca să răspundă misiunea MMS este cea legată de prezența apei pe Marte. Faptul că Planeta Roșie păstrează încă o atmosferă minusculă, capabilă însă să permită existența apei inclusiv în stare lichidă, este deja cunoscut. Nu la fel stau lucrurile pe Phobos, un corp ceresc lipsit de atmosferă care a cunoscut mult mai puține impacturi cu corpuri cerești comparativ cu Marte.

Iar mostrele de sol pot oferi informații extrem de valoroase cu privire la originea sistemului nostru solar și a modului în care apa a ajuns pe unele corpuri cerești.

Secretul care stă în spatele Marelui Zid Chinezesc și al conservării sale

Înainte de a explica despre ce este vorba, ar trebui subliniat că doar 6% din Marele Zid s-a păstrat într-o stare pe care o poți numi bună. Mai bine de jumătate din faimosul zid este într-o stare de deteriorare severă, fie părți din acesta au dispărut deja de mult timp.

Revenind la părțile care s-au păstrat relativ bine, subliniem că nu este vorba despre vreo metodă ingenioasă a inginerilor chinezi din antichitate, ci de o soluție care s-a dezvoltat independent de voința oamenilor, pur natural. Iar asta o susțin mai mulți cercetători de la Universitatea de Agronomie din Beijing, într-un studiu publicat în revista Science Advances.

Mai exact, specialiștii chinezi susțin că mai bine de 2/3 din ceea ce mai există azi din Marele Zid sunt acoperite de o așa numită „biocrustă”. Un amestec de licheni, mușchi și cianobacterii, care păstrează zidul uscat și reduc extrem de eficient acțiunea vântului sau a apei. Mai mult, biocrusta anulează în mare parte efectul vânturilor și al salinității.

În simulările efectuate în laborator, autorii studiului au demonstrat că biocrusta amintită poate oferi protecție chiar și în cazul unor forme de asalt. Și, foarte probabil, a făcut-o în trecutul în care zidul era mai mult decât o atracție turistică.

Peste toate, specialiștii chinezi propun ca această metodă 100% naturală să fie adoptată rapid pentru salvarea construcțiilor de patrimoniu. Asta ca o alternativă eco, prietenoasă și care vine la pachet cu o reducere de costuri subtanțială față de metodele tradiționale.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro