De ce primatele continuă să-și îngrijească sau să transporte puii morți? Explicațiile unui comportament tulburător

Uneori, atunci când puii de maimuțe mor, mamele lor continuă să îi îngrijească și să țină cadavrele minuscule zile, săptămâni sau luni, chiar dacă corpurile lor se descompun sau devin mumificate. Un nou studiu, citat de Live Science, constată că acest comportament tulburător este mai răspândit decât se credea anterior.

Cercetătorii au efectuat recent prima analiză pentru a compara peste 400 de cazuri documentate de mame primate care interacționează cu puii lor morți, colectând exemple din mai mult de un secol de observații care acoperă 50 de specii de primate. Oamenii de știință au creat apoi „cea mai mare bază de date a răspunsurilor mamelor primate la moartea sugarilor lor”, se arată în noul studiu.

De asemenea, au descoperit că factori precum vârsta mamei și a sugarului și brusca moarte a descendentului ar putea modela acțiunile unei mame față de puiul ei după ce acesta a murit.

Oamenii de știință au publicat descrieri despre transportul cadavrelor la primate de la începutul secolului al XX-lea; una dintre primele relatări datează din 1915, apărând în Journal of Animal Behavior, a spus autorul principal al studiului Elisa Fernández-Fueyo.

În studiul din 1915, primatologul și psihologul Robert Yerkes „a raportat cazul unei mame macaco rhesive captive care și-a purtat puiul mort timp de cinci săptămâni” și a sugerat în studiu că comportamentul mamei este o manifestare a instinctului matern, a spus Fernández-Fueyo pentru Live Science.

Pentru noul studiu, autorii au analizat rapoarte care datează din 1915 până în 2020 despre diferite specii de maimuțe. Aproximativ 80% din speciile pe care le-au analizat au avut un comportament de transport al cadavrelor. Cu toate acestea, această activitate a fost raportată cel mai frecvent la maimuțele mari – cele mai apropiate rude ale primatelor noastre – și la maimuțele din Lumea Veche. Ambele grupuri de primate „își poartă și copiii după moarte pentru cele mai lungi durate”, a spus Fernández-Fueyo.

De exemplu, în martie 2020, cercetătorii au descris 12 cazuri de mame babuini în sălbăticie care își purtau bebelușii morți timp de 10 zile. În 2017, o femelă macac dintr-un parc italian de animale sălbatice și-a purtat puiul mort timp de patru săptămâni, canibalizând în cele din urmă cadavrul mumificat. Și în 2003, după ce doi cimpanzei sugari au murit din cauza unor afecțiuni respiratorii, mamele lor le-au purtat cadavrele bebelușilor timp de luni de zile, a raportat anterior Live Science.

O expresie a durerii

Lemurii, care s-au îndepărtat de alte grupuri de primate acum mai bine de 60 de milioane de ani, au fost o excepție în noua analiză și nu au purtat sugari decedați, a spus Fernández-Fueyo. Cu toate acestea, mamele lemure „au fost încă descoperite că își exprimă durerea prin alte comportamente, cum ar fi întoarcerea la cadavru sau apeluri de contact mamă-copil”, a spus Fernández-Fueyo.

La speciile care au ezitat să renunțe la sugarii lor morți, transportul cadavrelor poate apărea deoarece cauza morții bebelușului nu este vizibil evidentă (de exemplu, atunci când bebelușul moare din cauza unei boli, mai degrabă decât din cauza unei leziuni traumatice), sau atunci când mama este tânără și are mai puțină experiență directă cu moartea decât ar putea avea o femeie mai în vârstă, potrivit studiului.

Și perioada de timp în care femelele au purtat cadavrele ar putea indica puterea legăturii emoționale dintre mamă și sugar, au sugerat autorii.

„Se știe că legătura mamă-pui este reglementată de emoții la primate – de exemplu, separarea mamei de sugarii vii provoacă anxietate la mamă”, a spus Fernández-Fueyo.

Cu alte cuvinte, anxietatea de separare ar putea fi un factor declanșator pentru purtarea cadavrelor sugarilor la primate și ar putea explica de ce cadavrele nou-nascuților foarte tineri și neînțărcați au fost de obicei transportate mai mult timp decât descendenții mai mari, au raportat oamenii de știință.

De fapt, unele mame primate care și-au purtat bebelușii morți ar da apeluri de alarmă – un semn de stres – dacă au pierdut cadavrul sau dacă le-a fost luat, „sugerând că purtarea cadavrului poate fi o modalitate de a face față stresului legat pierderea suferită”, a spus Fernández-Fueyo. „Sunt necesare mai multe date pentru a ne dezvolta în continuare înțelegerea despre acest lucru și despre cât de mult comportamentele primatelor legate de moarte pot fi explicate nu numai prin legături, ci și prin emoțiile asociate – și, astfel, seamănă cu durerea umană”.

Constatările au fost publicate pe 15 septembrie în revista Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences.