„Ora de vară” este mai neplăcută pentru organism decât cea standard
De câteva zile am dat ceasurile înapoi cu o oră și am revenit la ora standard, căreia îi mai spunem „ora de iarnă”. Cei mai mulți experți spun că ar trebui s-o păstrăm, pentru sănătate.
Lumina matinală a Soarelui este cea mai importantă pentru menținerea ritmului circadian, a ciclurilor de somn și a sănătății în general. Neurologi și experți ai somnului spun că, fără soare, putem intra în dereglare circadiană – ceasul intern al organismului nu mai este sincronizat cu cel solar și cu ceasul social.
Există și un curent favorabil pentru menținerea permanentă a orei de vară, mai ales în contextul crizei energetice. Dar desincronizarea ar deveni permanentă și ar cauza multe probleme de sănătate, spun experții somnului. Dar cum poate avea un impact atât de semnificativ o singură oră din 24?
Creierul are un ceas intern. Măsoară timpul în fiecare zi, pentru ca lucrurile necesare să se întâmple la timpul potrivit în interiorul corpului – funcțiile cardiace, procesele metabolice, fluctuațiile hormonale și somnul. Doar că, pentru cei mai mulți dintre noi, ceasul intern are mai mult de 24 de ore.
Din fericire, Soarele sare în ajutor, trimițând semnale receptorilor specializați din ochi. În fiecare dimineață, soarele ne reglează ceasul intern în sincronizare cu ziua de 24 de ore.
La fel, după ce apune soarele, lipsa luminii permite organismului să producă hormoni ca melatonina, care induce somnul. Dar, la fel cum lumina dimineții dă înapoi ceasul intern, lumina din orice sursă face invers seara.
Primăvara, când trecem la ora de vară, dereglăm brusc această relație importantă dintre creier și Soare, bazată pe ziua solară de 24 de ore.
Când suntem pe ora standard, amiaza este atunci când Soarele este în general în cel mai înalt punct, „amiaza solară”. Dar, pentru cei mai mulți dintre noi, ceasurile ne dictează cum să ne petrecem viața – când să ne trezim, când să muncim, când să ne ducem la culcare. În martie, când trecem la ora de vară, programul zilnic se decalează cu o oră.
Ne trezim pe întuneric și când plecăm de la muncă mai sunt multe ore de lumină solară. Dar Soarele nu se mișcă. Amiaza solară, sincronizată cu ceasurile noastre interne, este la aceeași oră ca în zilele trecute. Programul zilnic și amiaza solară nu mai sunt sincronizate.
Din păcate, ceasul din creier nu se mută la fel de repede ca acela de la mână sau din telefon. Îi trebuie cel puțin o zi ca să se adapteze la schimbarea cu o oră. Iar la unii trebuie chiar mai mult.
Una din problemele principale cu schimbarea orei este că afectează somnul. Organismul nu este încă pregătit să adoarmă cu o oră mai devreme. Iar dimineața cere vechea oră de trezire. Dar deșteptătorul ne trimite la serviciu cu o oră mai devreme. Și așa am tăiat din somn la ambele capete.
Schimbarea bruscă de oră în fiecare primăvară a fost asociată cu mai multe infarcturi și accidente cerebrale. Crește și numărul accidentelor de mașină și din alte cauze. Dar iată ce s-ar întâmpla dacă am rămâne tot anul la ora de vară:
Solstițiul de vară, de obicei în jur de 21 iunie în emisfera nordică, este cea mai lungă zi din an. La București durează aproximativ 15 ore și jumătate.
Orele suplimentare de lumină după serviciu pot fi plăcute, dar împing și mai tare ceasul intern. Chiar dacă pierdem ceva somn, ne ajută lumina de vară sosită dimineața mai devreme.
Dar cu ora de vară devenită permanentă, apar alte probleme pe 21 decembrie, în cea mai scurtă zi din an, care va avea puțin peste opt ore. Ne vom trezi pe întuneric și Soarele nu va răsări decât atunci când vom fi deja la muncă.
Și, pentru că ne-am trezit cu ore bune înaintea Soarelui, acesta va fi și mai puțin capabil să ne ajute. Iar ceasul intern nu se va reseta fără ajutor. Va rămâne reglat la puțin mai mult de 24 de ore, scoțându-ne din sincronizarea cu ziua solară.
Cu fiecare zi care va trece, acele minute suplimentare se vor acumula, iar în timp ceasul intern se va îndepărta tot mai mult de cele din lumea reală. Ca rezultat, menținerea permanentă a orei de vară va produce dereglaj circadian, expunând oamenii la risc și mai mare de depresie în lunile de iarnă și dereglând producerea de hormoni importanți, ca melatonina.
Desincronizarea cronică a ceasului intern ne expune și altor riscuri – de pierdere a somnului, obezitate, diabet, boli de inimă, proastă dispoziție și chiar de unele tipuri de cancer. Melatonina are proprietăți oncostatice, putând încetini răspândirea cancerului.
Renunțând la trecerea la ora de vară, experții spun că am elimina problemele pe termen scurt reprezentate de mutarea ceasului de două ori pe an.
Mai important: ceasul intern ar rămâne sincronizat cu cel solar. Se vor reduce riscurile de probleme de sănătate pe termen lung. Reglarea ceasurilor nu schimbă durata luminii pe parcursul zilei.
Așa că, menținând ora standard, vom avea lumină la momentul potrivit pentru o sănătate mai bună.
INTERVIURILE HotNews.ro