Sari direct la conținut

Science Report: Nu, nu noi i-am ucis pe neanderthalieni ● Tanzania a ucis deja milioane de păsări, în încercarea de a proteja culturile de orez ● Viața extraterestră nu ar trebui căutată la mai mult de 60 de ani lumină

HotNews.ro
Homo sapiens și Homo neanderthalenis, Foto: S.PLAILLY/E.DAYNES / Sciencephoto / Profimedia
Homo sapiens și Homo neanderthalenis, Foto: S.PLAILLY/E.DAYNES / Sciencephoto / Profimedia

Nu, nu noi i-am ucis pe neanderthalieni ● Tanzania a ucis deja milioane de păsări, în încercarea de a proteja culturile de orez ● Viața extraterestră nu ar trebui căutată la mai mult de 60 de ani lumină

Nu, nu noi i-am ucis pe neanderthalieni

Una dintre cele mai des întâlnite ipoteze cu privire la dispariția verilor noștri evolutivi, oamenii de Neanderthal, implica rolul distructiv al speciei noastre. Pe scurt, fie i-am mâncat, fie i-am dus la extincție prin superioritatea noastră cognitivă, fie i-am lăsat fără hrană.

În fond, e cam greu să-ți imaginezi câteva mii de indivizi care apar pâlcuri-pâlcuri în decurs de mii de ani, și în în grupuri nu mai mari de 30-50 de persoane, și care pot duce la dispariția tuturor surselor de hrană de pe un continent. Dar, totuși, asta s-a presupus multă vreme.

Un cui în coșciugul ipotezei amintite, cea cu extincția neanderthalienilor provocată de contactul cu Homo sapiens, tocmai a fost bătut de o echipă anglo-spaniolă de paleontologi care, pe baza datelor existente în prezent, a creat un tablou mai mult decât elocvent a ceea ce se întâmplă la presupusul moment al întâlnirii celor două specii pe continentul european.

Mai exact, cercetătorii au pus în ecuație toate oscilațiile climatice majore din perioada de acum 60.000 – 30.000 de ani, care sunt cunoscute pe baza studiilor polinice și nu numai în mai toată Europa. Apoi, au analizat care dintre zonele Bătrânului Continent ar fi fost cele mai importante din punct de vedere biologic. Adică zonele care oferă o cantitate mare de vegetație, implicit de animale erbivore. La final, au calculat densitatea siturilor aparținând celor două specii, pe regiuni, pe perioade șamd.

Într-un tablou atât de complex a reieșit un veritabil paradox. Anume că Homo neanderthalensis și Homo sapiens au tins să coexiste în zonele cele mai prolifice. Astea fiind în sudul Europei (zona mediteraneeană), precum și bazinul Dunării sau al Ronului. În rest, în celelalte zone, omul de Neanderthal fie a dispărut până să apară Homo sapiens în scenă, fie avem un tablou al unei dispariții sincron al celor două specii.

Iar paradoxul tocmai ăsta este. Că Homo neanderthalensis a supraviețuit mai mult în zonele în care a coexistat cu Homo sapiens. Acum, că au coabitat, că s-au ignorat reciproc sau că se întâlneau doar sporadic, asta mai trebuie încă dovedit. Studiul a fot publicat în revista Science Advances.

Tanzania a ucis deja milioane de păsări, în încercarea de a proteja culturile de orez

Mare vorbă a spus cine a spus că ăl` de nu citește istoria e condamnat să o repete. De fapt, nici nu trebuie să citești istoria, respectiv despre foametea care s-a abătut asupra Chinei după ce Mao a declarat război vrăbiilor. E suficient să citești puțină biologie și să înțelegi cum merg lucrurile. Se pare că autoritățile din Tanzania nu au făcut nici una, nici alta.

Prin urmare, cu un elan revoluționar demn de alte epoci, Autoritatea Națională pentru Controlul Pesticidelor și Sănătatea Plantelor (TPHPA) a declarat un nou război păsărilor sălbatice. De data asta este vorba despre păsările quelea (Quelea quelea), rude apropiate ale vrăbiilor, care amenință culturile de orez ale patriei.

În decurs de numai o săptămână, autoritățile tanzaniene au ucis peste 5 milioane de păsări, după propriile declarații războinice, iar acum își îndreaptă atenția spre alte zone. Conform TPHPA, păsările pot consuma până la 50 de tone de orez zilnic. Asta a și dus la decizia amintită.

Să vedeți ce surpriză vor avea aceleași autorități, când vor vedea cât orez pot consuma insectele care erau ținute sub control de aceleași păsări!

Viața extraterestră nu ar trebui căutată la mai mult de 60 de ani lumină

Dacă până acum nu am găsit nici măcar o urmă de viață extraterestră, nu e motiv să ne descurajăm. În fond, nici nu căutăm de prea multă vreme, dacă stăm să privim timpul la un nivel macro. De fapt, susține un profesor de la Universitatea din Santa Cruz, California (UCSC), nici nu ar trebui să ne spetim să o căutăm prea departe. Teoretic, ar fi nu departe de noi.

Cercetătorul în cauză a plecat de la conexiuni logice, dublate de calcule matematice. Spre exemplu, spune el, Universul are în jur de 13 miliarde de ani. Sistemul nostru solar are doar 4,5 miliarde, ceea ce înseamnă, grosso modo, cam 33% din vârsta universului. Din cei 4,5 miliarde, mai tăiem jumătate, până să ajungem la fotosinteză. Ulterior, acum circa 600-800 de milioane de ani, ajungem și la formele de viață complexe.

Pe urmă, a calculat autorul studiului care, apropo, deocamdată e doar în forma pre-print pe platforma ArXiv, pe distanța de 100 de parseci de jur împrejurul Terrei, adică 326 de ani lumină, ar trebui să existe circa 11.000 de exo-planete care se află în zona habitabilă a stelei lor.

Interesant este că, din datele oferite de astrofizicianul american, rezultă că în istoria universului au existat două episoade majore de formare a stelelor. Unul acum 10-11 miliarde de ani, iar altul acum 5 miliarde de ani, cel în care se regăsesc și originile Soarelui nostru. Cum spuneam, aici ar fi interesant să ne spună cum a ajuns el la concluzia asta.

La final, în ecuație, mai adaugă și o probabilitate. Spre exemplu, să zicem că viața a apărut pe 1% dintre alea 11.000 de planete, așa cum a apărut și pe Terra. Calculul îl face el, nu trebuie să vă mai bateți voi capul, și reiese că ar trebui să găsim o nouă Terră la maxim 20 de parseci. Adică la 60-65 de ani lumină față de noi.

Matematic, cam asta ar fi aria în care să căutăm. Da, dar matematica nu e singura știință care trebuie luată în calcul. Mai sunt multe altele de luat în seamă. Spre exemplu, habar nu avem cam cum ar arăta viața diferită de tiparul terestru. Apoi, dacă ceea ce înțelegem noi prin zonă habitabilă ar fi valabil și pentru alte creaturi din univers. Asta doar așa, ca să ne dăm și noi cu părerea… ca românul, imparțial.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro